luni, 18 octombrie 2010

Inceputuri

E luni. Un inceput de saptamana...Parca ti-am zis ca urasc zilele de luni, zilele de 1, inceputurile de an, etc.
De dimineata ma doare capul. Am senzatia ca bucatica de creier care mi-a mai ramas in urma imploziei de la un moment dat , sta sa iasa afara. Acum ma preocupa locul pe unde imi va iesi...ma descurc eu...
Azi nu stiu daca am gandit foarte mult, am preferat sa nu vreau sa gandesc.
Am obosit de ganduri, am obosit de planuri, am obosit de mine.
Mi-as dori sa ma simplific...dar cum??
M-am hotarat sa plec. Unde? Cred ca nici nu are importanta unde, atata timp cat plec.
Vezi tu, n-am fost niciodata la un psiholog, dar daca voi avea vreodata ocazia sa cunosc unul care sa-mi inspire incredere, am s-o fac. Din curiozitate.
Am preferat sa ma stidiez singura si sa-mi pun singura diagnostic.(de cele mai multe ori am reusit)
Acum...eu=nestatornica...asa scrie si in horoscop despre sagetatori..iar eu sunt o adevarata sagetatoare.
De mic copil am fost invatata cu drumul...am stat o perioada(12 ani) la Galati, apoi o perioada(6 ani) la Barlad, apoi iarasi la Galati(10 ani) si apoi iarasi la Barlad(6 ani)...Cred ca nu trebuie sa fii mare specialist sa iti dai seama de unde mi se trage....e ca un ciclu....care acum cred eu ca s-a inchis.
Dorul meu de duca este doar unul din semnele trecutului, dar cate mai sunt, descoperite si nedescoperite.
Mi-e teama doar de uitare...si nu mi-e teama ca voi fi uitata(cu toate ca e un cosmar pentru mine) ci mi-e teama ca voi uita. Stii de unde frica asta? Pentru ca de fiecare data am ales sa las o buna bucata a trecutului...in trecut... Acum nu vreau sa fac asta...
Mi-am ales cu atat de multa grija oamenii pe care sa-i iubesc...si n-as vrea deloc sa-i inchid intr-o cutiuta de amintiri.
Dar imi doresc mult prea mult sa plec.....
Vreau un nou inceput...vreau o alta viata...
N-am un plan bine stabilit, doar niste coordonate.



(N-are legatura, dar imi place ..si nici n-am gasit alta ..sugestiva)