miercuri, 14 septembrie 2011

Plec

Plec. Dar nu spre uitare. Uitarea doare mai rau ca nepasarea si nefericirea.
Plec. Si stiu de pe acum ca in drumul meu voi presara multe flori.
Si stiu ca se vor usca atunci cand voi pleca.
Voi merge mai departe si voi presara in continuare multe flori.
Plec. Te voi lasa in urma cu toate intrebarile fara raspuns potrivit pentru tine.
Plec...de fapt am plecat de mult de langa tine. Esti atat de mic si lipsit de importanta pentru mine.
N-ai inteles nici acum ca mana de ajutor pe care ti-o dau, este singurul meu defect.
Sunt egoista...ma hranesc cu durerea ta. Imi place.



in seara asta am fugit iarasi de-acasa/ cu toate c-am promis sa fiu cuminte/ mi s-a pus pata pe nespusa masa/ satula de-ale parintilor cuvinte

marți, 13 septembrie 2011

Poezie

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii -Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina -
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina nopţii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neînţeles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.


Cel ce ma viseaza - Ana Blandiana


Cel ce ma viseaza
Incearca poate
Sa-si rascumpere sufletul astfel,
Viata mea este una din vietile
Pe care e pedepsit sa le viseze
Pentru a se purifica
De pacate,
Eu sunt numai un personaj secundar
Al acestei ciudate
Asceze
La capatul careia il asteapta
Pace poate
Si har.



Dintr-un bolovan coboara- Nichita Stanescu


Dintr-un bolovan coboara
pasul tau de domnisoara

Dintr-o frunza verde, pala
pasul tau de domnisoara.

Dintr-o inserare-n seara
pasul tau de domnisoara.

Dintr-o pasare amara
pasul tau de domnisoara.

O secunda, o secunda
eu l-am fost zarit în unda.

El avea roscata funda.
Inima incet mi-afunda.

Mai ramai cu mersul tau
parca pe timpanul meu

blestemat si semizeu
caci îmi este foarte rau.

Stau intins si lung si zic,
Domnisoara, mai nimic

pe sub soarele pitic
aurit si mozaic.


P.S. for My Sunshine
Provocare
Mi-ai spus ca vrei sa vezi poezia prin ochii mei. M-ai rugat sa te invat sa o iubesti. Continuam seria cu trei dintre preferatele mele. Tu ai sa-mi spui daca te-ai indragostit. Si daca nu....mai avem timp...inca mai avem.
Sper ca nu ai uitat : cenzura, acceptare, inadaptare, parvenire, simulare, substitut.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Liniste



Nu te mai iubesc. Am sa-ti spun asta in fiecare zi a vietii mele, in gandurile mele,incepand de alaltaieri.
Am sa-ti spun asta cu aceeasi voce cu care iti spuneam saptamana trecuta- cat de mult te iubesc.
Remuscari? De ce? Pentru ce? Pentru ca reusesc sa te privesc in ochi si sa-ti spun cu sunete ceea ce vrei sa auzi?
Sunt libera.
Mi-e suficienta singuratatea mea. Sunt vesela si multumita.
Nu vreau sa fiu fericita! Fericirea doare si nu-mi place.

Inadaptare? Adapatare! Acceptare! Liniste!

vineri, 22 iulie 2011

Viata bate filmul

Viata bate filmul! Iar filmul s-a sfarsit.
In locul lui isi reiau locurile fostii actori ce au jucat din greseala.
Realitatea e cea mai tare! Descoperi in ea multa plictiseala...atat de multa incat ti-ai dori sa simti un pic de durere.
Ai putea sa nu renunti la actori...la film...dar nu ai cum...pentru ca devin slabi si stangaci pe masura ce episoadele se desfasoara. Lucrurile scapa de sub control...iar tu nu mai poti fi un regizor eficient.
Vrei sa faci dintr-o broasca- print, sa o scoti pe Cenusareasa din bostan...merge in primele episoade...
Viata bate filmul!
Cenusareasa e un basm...e visul unei fete care nu e in stare sa lupte sa iasa din bostanul ei si se foloseste de aspectul exterior.
Broasca ...e alunecoasa si superficiala...ca o broasca...i-ar trebui multi bani pentru a-si aranja operatiile estetice..de transformare.
Toti jucam un rol....si il jucam atat de prost ca ne plictisim si noi...si fugim in realitatea asta plictisitoare..pentru ca suntem slabi.
Nu stim sa fim iubiti, nu stim sa fim prieteni, nu stim sa fim parteneri...de orice....la naiba! Suntem slabi, superficiali, lenesi, lasi...
Nu mai vreau Movie...prefer viata, care are in ea tot ce trebuie intr-o soap-opera...Nu mai vreau cenusarese si nici broaste. Vreau sa aterizez in acelasi loc din care am decolat acum ceva timp.

joi, 7 iulie 2011

Azi

Drumul spre casa....gandurile mele ratacite inca.
M-am ratacit. Pasarile au mancat toate firmiturile pe care le-am presarat, atunci cand am plecat...Cred ca am stiut de atunci cat de greu va fi sa gasesc drumul spre casa.
Am luat fiecare poteca pe care am vazut-o si mi-am stricat incaltarile pe ea, ca sa descopar ca e infundata. Si cat de greu imi este sa ma intorc sa o iau de la capat pe urmatoarea poteca.
Am epuizat tot. Toate cararile se termina si sunt tare scurte.
Mi-amintesc ca atunci cand am plecat de acasa, era soare, era senin, desaga cu merinde era plina si parca erau si cativa oameni pe langa mine...asta imi amintesc vag...pentru ca au disparut rand pe rand incat am uitat cati si cine...
Dimineata eram sigura ca exista totusi un drum, iar daca imi deschid bine ochii il voi vedea. La pranz am inceput sa intru in panica...ma dureau ochii de cat de deschisi ii tineam...si imi era atat de somn.
Mi-e frica sa nu descopar la noapte ca exista un drum subteran...Acum cred ca mai bine as ramane aici, inconjurata de o suta de poteci infundate, decat sa plec in jos...fara sa am alternativa.
Nu se aude nimic. Nici un ciripit de pasarele, nici macar urletul inficosator al unui lup flamand.
E liniste in jurul meu.
Doar mintea mea canta cu note false si amestecate alandala zeci de melodii de pribegie... deodata.

luni, 20 iunie 2011

Dincolo de

Una dintre cele mai frumoase senzatii pe care le-am trait vreodata a fost momentul in care, avionul in care ma aflam pentru prima data intra in nori. Acela a fost momentul in care am inteles, nu compozitia lor, pentru ca o stiam de la scoala, ci ca nimic nu e ce pare a fi.
Ca e mai frumos decat pare, ca e mai simplu. Ca fiecare strigat ascunde in spatele lui un zambet, fiecare lacrima un strop de fericire.
Totul e sa ajungi acolo sus, sa tai norii in doua,sa ajungi in spatele lacrimilor, in spatele strigatului.
Dincolo de noapte e zi,asta e simplu, dar dincolo de nori cate povesti sunt si cate povesti pot fi?
Nu stiu cat de frumos o fi dincolo de nori, dar in interiorul lor e sublim!
Nu e usor...de fapt daca era usor nici nu povesteam despre asta...dar stiu...asta e si capatul de franghie de care ma agat..speranta mea.

luni, 13 iunie 2011

Poezie

O clepsidra am sa-ti daruiesc
de Craciun!
Pedeapsa
Ca nu m-ai iubit.
Te blestem
Sa o intorci mereu
Si sa-mi vezi chipul
Pe fiecare fir de nisip,
Incremenit acolo
Pentru totdeauna.
Te blestem
Sa numeri fiecare fir de nisip
Care cade
Mereu, mereu
Ca si cum ai numara
Fiecare clipa,
In care m-am gandit la tine.
Nu vei suporta!
O vei sparge!
Si mai bine...
Ma voi imprastia
In camera ta
Ca un fum
Al unui foc mare
Si voi ramane acolo
Sa te chinui
Sa ma rogi sa plec!
Sa te inabus
Sa ma implori sa te eliberez!

miercuri, 8 iunie 2011

Azilul

E o nebunie.
Un azil de zi si de noapte pentru batranele ganduri si inocentele temeri.
A uitat pentru o secunda usita coliviei deschisa si ...au fugit...gandurile si temerile.
Hmm...a uitat sau si-a dorit cu disperare sa o uite deschisa.
Fusese invidiata odata de cineva care credea ca leaganul coliviei era confortul pe care ea si-l dorea. Cum poti fi invidios pe cineva care are o colivie cu usita inchisa si un leagan care nu face decat miscari inainte-inapoi, cu un tavan mult prea jos pentru a putea lasa leaganul sa se dea peste cap...o colivie mult prea stramta in care oricat ar fi incercat nu putea si pace sa-si intida aripile?!
Acum a fugit ...putin...Se opreste dupa cateva fluturari din aripi...la AZILUL DE ZI SI DE NOAPTE..isi lasa acolo pentru cateva clipe batranele ganduri si inocentele temeri. E bine...inca e bine...stie ca la un moment dat AZILUL o va da afara iar ea va trebui sa revina...
Nu e nimic...putina odihna n-a stricat nimanui.

marți, 31 mai 2011

You lost me

...pe undeva pe acolo in negura gandurilor mele zilnic rastalmacite...de mine.
Stiu ca nu ai vrut...Dar ce pot eu sa fac?? Spune-mi tu si fac...
E prea greu si e prea simplu...sunt aici si sunt...departe. Te vreau cu mine si vreau sa pleci.
Sa nu crezi ca vorbesc cu tine! Nici gand! Poate iti spun si tie ceva, dar printre randuri...dar stiu ca habar nu ai sa citesi printre ele.
Imi doresc din nou singuratatea...vezi tu ce companie buna mi-ai fost?!
M-am plictisit de tine pentru ca m-am plictisit de mine. Masca incepe sa fie din ce in ce mai grea...si cred ca o voi da jos...nu acum...curand...poate mult prea curand.
Am sa te pedepsesc ca ai plecat.
Am sa te pedepsesc ca vei pleca.
Am sa te pedepsesc ca nu asculti.
Am sa te pedepsesc ca nu ma auzi, ca nu ma vezi.
Am sa-ti pedepsesc superficialitatea...
O, da...cat de mult am sa te urasc...
Dar asta am s-o fac dupa ce voi da jos masca asta grea...pana atunci...bucura-te de zambetul meu si de iubirea mea, de prietenia si compania mea, de sfaturile mele...bucura-te de mine!!!

You lost me...

luni, 23 mai 2011

BE FREE

DEX :LIBERTÁTE = 1. Posibilitatea de a actiona după propria vointa sau dorinta; posibilitatea de actiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.

Libertatea inseamna a avea putere nelimitata asupra propriei vieti, a-ti modela viata dupa propriile preferinte.

Din punctul meu de vedere , oamenii cu adevarat liberi sunt aceia care ii lasa si pe ceilalti sa fie astfel. Caci a fi liber nu inseamna in nici un caz sa ii modelezi pe ceilalti, inseamna a le respecta trairile, sentimentele si gandurile in aceeasi masura in care le respecti si pe ale tale.
Relatiile in care partenerii se sufoca, sunt relatii nesigure.
De mii de ani, oamenii s-au luptat pentru libertatea lor,pentru independenta.
Intr-o relatie, bucatica aia de hartie si cateva bunuri in comun , te indreptatesc sa fii stapanul celuilalt? De ce?
De unde vine dorinta asta de a schimba omul pe care l-ai ales la un moment dat din anumite considerente? de ce ai vreu sa schimbi ce ai iubit mai mult? De ce nu l-ai lasa sa fie liber ca astfel sa fie fericit si sa-ti ofere si el, la randul lui...libertate?
I-ai dat totul, ati fost tot timpul impreuna, zi de zi, ai renuntat la atatea pentru el si ai vrut sa fie bine pentru relatia voastra! I-ai inlaturat chiar si pe prietenii lui care aveau o influenta proasta asupra lui sa fii sigura ca veti avea o relatie sanatoasa.
Nu era bine pentru el sa se vada cu prietenii. De ce sa mearga la o intalnire cu baietii cand poate sa stea cu tine non stop si sa va bucurati impreuna unul de celalat? De ce sa mergeti la terasa ca tie nu-ti plac terasele? Mai bine nu mai mergeti niciunul.
Cum sa mearga in oras cand tu nu ai chef? Inacceptabil! Nu-i pasa de ce vrei tu?
Sper ca ai observat sarcasmul!
Tu interzici, el iti ascunde din ce in ce mai multe si nu stii ce sa mai faci.
Gandul ca ar putea sa iasa din casa si sa cunoasca pe altcineva te ingrozeste.
Asa ca vrei sa stii tot, inventarul numerelor de telefon, parolele de la conturile de internet, unde e in fiecare secunda a zilei, pentru ca numai asa il poti tine langa tine.
si uite asa te pierzi in dependenta! Stiu si eu cat e de simplu sa te ratacesti ca OM, sa confunzi iubirea cu relatia, atasamentul cu controlul!
La un moment dat fuge...se ascunde de tine, devine din ce in ce mai inventiv, devenim doi straini in aceeasi casa...si ...fuge..Iar tu te intrebi: DE CE?
Si nu ai sa recunosti niciodata ca ai gresit, cu toate ca tu stii asta!
Comunica liber, despre placeri si neplaceri, ACCEPTA si nu reactiona impulsiv la primul auz al destainuirilor...ACCEPTA.
Eu...m-am trezit. Mi-am dat sansa asta de a intelege ca daca vreau sa fiu EU trebuie sa-l eliberez pe EL.
Nu am dreptul sa-l ingradesc doar pentru ca ne leaga, niste bunuri comune, o bucatica de hartie si poate si un copil.
Acum il iubesc mai mult, pentru ca ma iubesc mai mult. Ma iubeste mai mult pentru ca e liber.
ACCEPTA si fii LIBER!
ELIBEREAZA si vei fi LIBER(conditie esentiala)!

joi, 19 mai 2011

Un gand vinovat

Intotdeauna mi-am dorit un clopotel de argint. De cand ma stiu, asta a fost prima mea dorinta...apoi mi-am dorit niste tobe...Da! De alea galagioase.
Am inteles intr-un final de ce mama mea avea trei clopotei, iar eu nu aveam nici unul.
Au trecut anii.
Iata-ma posesoarea clopotelului meu mult dorit...e un clopotel de argint.
Doamne cat de fericita am fost atunci cand l-am primit!!! Invatam impreuna cu el..in cel fel trebuie sa-l clatin, pentru ca sunetul lui sa fie melodios...
Treceau zile..saptamani...luni...si clopotelul meu de argint tacea...
Ohhh!!! Cata nefericirea a fost atunci in sufletul meu! Cata durere si cata liniste!
Dupa cativa ani...am intalnit un minunat profesor specializat in clopotele tacute.
In sfarsit clopotelul meu canta! Si ce frumos canta...
La inceput sunetele erau rare si se auzeau timid..cu timpul a invatat vers cu vers, din cate o melodie, din cate un refren...
Iar acum...acum...le stie pe toate.
Nu stiu daca exista melodie pe pamant pe care clopotelul meu de argint sa nu o stie.

In prezent...am cam uitat de el, il asez pe unde apuc...de multe ori uit sa-l mai clatin, ma asez din greseala pe el...si uneori il stalcesc.
Azi de exemplu, nu l-am vazut asezat pe coltul mesei si am dat din greseala peste el. Am tresarit atunci cand s-a auzit zgomotul cazaturii...dar in loc sa-l ridic...sa-l balansez putin sa-si revina...m-am enervat...pentru ca ....pentru ca...

Un mic clopotel de argint a facut un zgomot prea mare...in lumea mea plina de tobe!!!!

duminică, 15 mai 2011

Normal, firesc, obisnuit

Normal= Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc,natural.
Obisnuit= 1.Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva.2. Care se face, se întâmplă, sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent.
Firesc= Care este conform legilor naturii, din natură.

Pornind de la aceste definitii regasite in dictionarul explicativ al limbii romane, as avea si eu o serie de intrebari.
Ok, cineva, odata a stabilit probabil niste norme prin care unele fapte erau incadrate in categoria normalului, firescului, obisnuitului. Din punctul lui de vedere, si evident ca nu ar fi reusit sa impuna asta decat cu sprijinul unei majoritati evident manipulate(din punctul meu de vedere).
Vorbind despre normal, singur inteles pentru mine este cel legat de bun simt...si cam atat.
Daca vorbim despre homosexualitate,sadomasochism si onanism, marea majoritate vom spune ca e anormal. De ce? Pentru ca exista texte incriminatoare in Biblie , iar in privinta asta ramane de vazut ce preferinte sexuale aveau sau nu cei care au editat acele texte. Pentru cei care practica aceste obiceiuri sexuale...acesta este normalul. Nu? Atata timp cat activitatile lor nu aduc atingeri unei alte persoane, nu vad de ce ar fi anormal. In dictionar de exemplu homosexualitatea, este definita ca fiind o perversiune sexuala. Crezi ca pentru un gay, dragostea lui fata de un altul este o perversiune? Ce atingeri imi aduce mie sau tie?
De al lungul istoriei s-au propagat multe idei, pe care dupa cum spuneam, majoritatea le-a impus. Concluzia majoritatii reprezinta, normalul.
O persoana cu handicap, e persoana anormala, pentru ca majoritatea nu are acea problema. Deci societatea respinge acea persoana(intr-un fel sau altul), ii aplica un stigmat, ii ofera compasiune(poate), si nu o integreaza in randurile ei.
O persoana supraponderala, este respinsa de marea majoritate, pentru ca...ce? raneste retina? In afar de faptul ca isi cauzeaza siesi probleme grave de sanatate, de ce as include o astfel de persoana in categoria anormalului.
Un barbat nu poate fi prieten cu o femeie, pentru ca marea majoritate este intotdeauna suspicioasa de Normalitatea relatie lor.
O femeie este obligatoriu sa fie feminina, pentru ca altfel nu e suficient de femeie.
Un barbat e obligatoriu sa fie dur, pentru ca altfel nu e suficient de barbat.
Noi toti trebuie sa fim intr-un fel in care marea majoritate impune, uitand de cele mai multe ori, cum suntem, cum ne-am dori sa fim si ce ne-ar face fericiti.
Trebuie sa avem grija cum ne exteriorizam sentimente(deci sa ne ingradim), pentru ca se poate interpreta.
Trebuie sa avem mare grija cum ne imbracam, pentru ca societatea impune tendinte.
Trebuie sa ne limitam atunci cand ne infruptam din diverse delicii culinare.
Trebuie sa vorbim intr-un fel.
Trebuie sa mergem intr-un fel.
Trebuie sa gandim intr-un fel.
Marea mea intrebare este: cat la suta din esenta noastra, mai ramane spre sfarsitul zilelor noastre?
NORMALUL TAU ESTE CEL PE CARE TI-L IMPUNE SOCIETATEA?



Normalul meu este cel pe care bunul meu simt mi-l impune si lupt cat pot cu societatea neimpunand nimanui nimic si nelasand pe nimeni sa-mi impuna ceva.