luni, 28 octombrie 2013

Stari


Asteptari, Intrebari, Raspunsuri, Asezari, Initiative, Planuri, Dezamagiri, Prietenii, Superficialitati, Judecata, Rabdare, Nerabdari, Greseli, Hotarari, Alinari, Suspin, Zgomot, Frumusete, Tremur, Vicii, Teatru, Dezamagiri, Intrebari, Masti, Judecata, Lene, Frica, Cearcane, Suflet, Rasete, Lacrimi, Dans, Vicii, Pliciseala, Nerabdare, intrebari, Prietenii, Frumusete, Hidosenie, Superficialitate, Melancolie, Neraspunsuri, Frica, Viata, Somn, Cafea, Nervi, Nerabdare, Fuga, Atarnare, Dezamagiri, Judecata, Tremur, Moarte, Dor, Intrebari

luni, 21 octombrie 2013

UNU


Am nevoie de tine sa-mi aprinzi tigara.
Am nevoie de tine sa-mi torni licoare ametitoare in pahar.
Am nevoie de tine sa-mi soptesti sub lobul urechii respiratie taios intretaiata.
Am nevoie de tine sa ma privesti cu voluptate in ochi.
Am nevoie de tine sa-mi ghicesti curbele sufletului meu colturos.
Am nevoie de tine sa-mi plangi pe glezna, lacrimi mincinoase.
Am nevoie de tine si de efortul tau de a nu ma intelege.
Am nevoie de tine si de adevarul mainilor tale.
Am nevoie de mana ta pe parul si fata mea.
Am nevoie de neimportanta ta.
Am nevoie de tine sa nu simt si sa simt.
Am nevoie sa ma tii de mana in trecerea prin Purgatoriu.
Am nevoie de tine " de ce?","unde?","cum?" si "pentru ce?"

vineri, 18 octombrie 2013

VIATA MEA A FOST TOT CE VREI....


Angela Similea - Nostalgie

Vezi mai multe video din muzica
"Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân-apune soarele?
Vreau să-mi dau sufletul
deodata cu şerpii striviţi în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei?
Viaţa mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiara,
câteodată floare,
câteodată clopot-ce se certa cu cerul.
Azi tac aici, şi golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Astept în prag răcoarea sfârşitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia ţărâna în pumn
şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin.
Botează-mă cu pământ.
Umbra lumii îmi trece peste inima."
Lucian Blaga
Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag

VINERI

"Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obtine niciodata cerandu-le sau luptandu-ma pentru ele. Cum poti sa lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti." Octavian Paler

miercuri, 16 octombrie 2013

Miercuri


"Nimeni nu pierde pe nimeni, pentru că nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda."
Paulo Coelho

marți, 15 octombrie 2013

Joaca-te


Dacă ar trebui să-mi rezum în puţine cuvinte experienţa mea, aş spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real. Şi filozofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te! – Mircea Eliade (“Isabel şi apele diavolului”)

luni, 14 octombrie 2013

Concluzii


Concluzii, draga mea? Poate ar fi bine sa incetam sa intrebam divinitatea ce planuri are cu noi. Poate ar fi bine sa intram in adancul sufletului nostru si sa citim acolo raspunsurile, concluziile. Poate ca de fapt raspunsul nu exista. Poate fi o completare la o alta completare. Nu pe raspunsuri trebuie sa ne reconstruim noi. Nici macar pe miile de intrebari pe care femeieste ni le punem. Concluzii, draga mea?! Pentru tine, pentru mine, pentru ea? Nu exista alta decat propriul nostru raspuns, unicul si atat de dureros de acceptat> Sunt barbata Zoe! Eu pot! Eu sunt Magician! De ce sa-ti fie frica draga mea? Cate furtuni nu au trecut peste tine? Ia si sapa! Cate minuni ai sa descoperi in tine atunci cand vei scormoni in durere! Cata putere si Dumnezeu ai sa gasesti in nedreptatile ce ti se impun. Cat ai sa te iubesti la capat de drum ca ai reusit sa intri acolo, in negura intrebarilor tale. Zoe, fii barbata! Au trecut vremurile aruncatului de vitriol pe obraz. Au trecut vremurile lesinatului teatral. Avem pantaloni. Avem servetele, nu mai avem batiste sa le scapam pe jos(asteptand individul sa le ridice). Nu-i cam asa, draga mea? Stiu...asa mi-ai spune si tu. Iar eu habar nu as avea de unde sa incep sa sap? Iar eu as fi paralizata de frica(ca si tine), de descoperirile pe care le-as putea face in adancul meu. Eu am inceput si nu e rau. Ea a inceput si e bine. Tu incearca sa gasesti motivul cautarilor tale....si daca vrei apuca-te si tu de sapat! Dragii mele prietene

Luni


Vreau sa ma opresc pentru o clipa, nu pentru a-Ti cere ceva, ci pentru a-TI multumi pentru tot ceea ce Mi-ai dat.

marți, 8 octombrie 2013

Trei solutii

Am inca multe sa-ti spun. Despre ce poti scrie cand vrei sa scrii? Cel mai probabil lasi mana libera, si daca te “poseda” vreo idee, o eliberezi.
Eu nu mai sunt posedata de idei. La mine e un amestec alambicat de tumulturi lesinate si adrenalina obosita. Un amestestec de zemosenie cu uscaciune.
In toata alergatura mea prin labirint , ma descopar dorind sa traiesc toate astea intr-un mod destept si sofisticat. Si cu cat ma chinui mai mult sa fac asta ma vad intrand cu capul in perete, penetrandu-l, ma vad transformandu-mi reactiile intr-unele simple si banale, deh, omenesti, nicidecum sofisticate.
Nu stiu ce vreau si cred ca nici nu as vrea sa stiu prea curand. Vreau sa-mi permit liberatatea de a-mi consuma trairile, de a fi plictisitoare si obositoare cu ele, de a gresi in raport cu mine si cu cei din jurul meu. Vreau sa-mi permit libertatea de a cersi solutii de la altii, de a flirta mai mult sau mai putin vinovat(scuzandu-ma ca nu-mi dau seama), de a ma da mare ca pot, de a ma micsora atunci cand nu pot, de a ma face de ras.
Poti trai intr-o nesimtire si nepasare? Poti lupta cu arme legale sau ilegale intr-o batalie pamanteana alaturi sau impotriva pamantenilor?
Poti visa la o relansare pe orbita in timp ce iti fuge pamantul de sub picioare? Iti poti permite sa vrei nevrute, sa faci nefacute, sa traiesti netraite?
Cu siguranta poti orice, oricum, oriunde si in orice mod decizi sa o faci. Ma rog, e ideal sa-ti asumi responsabilitatea faptelor tale, dar se poate si fara.
Eu nu stiu ce pot. Eu nu stiu ce vreau. Eu nu stiu ce simt si mai ales daca simt ceva anume azi. Stiu doar ca nu mai vreau sa-mi cer iertare pentru blocajul meu, nu mai vreau sa dau explicatii mie sau altciuva pentru comportamentul meu, vreau sa spun ce -mi vine cand imi vine, vreau sa fac ce-mi vine cand imi vine, vreau sa mor cand vreau-asa fara motiv, vreau sa traiesc cand vreau.
Ei, bine, asta e foarte greu.
As putea alege in schimb(poate ar fi mai simplu), una dintre cele trei solutii...
Nicolae Steinhardt sugera in Jurnalul fericirii, trei solutii strict lumesti, practice si accesibile orisicui, pentru a iesi dintr-o temnita sau din oricare alta forma de incarcerare. Si zice el cam asa:
Solutia unu:" in a-si spune cu hotarare: in clipa aceasta chiar mor. Îi este permis a-si vorbi consolandu-se: pacat de tineretele ori vai de batranetele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am să le mai beau, de cartile pe care n-am sa le mai citesc, de plimbarile pe care n-am să le mai fac, de muzica pe care n-am să o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur şi ireparabil: de-acum încolo sunt un om mort.
Daca asa gandeste, nesovaitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi amenintat, santajat, amagit, imbrobodit. De vreme ce se consideră mort nimic nu-l mai sperie, imbrobodi, atrage, atata. Nu mai poate fi amorsat. Nu mai are — fiindca nu mai spera, fiindca a ieşit din lume — după ce jindui, ce păstra sau redobândi, pe ce isi vinde sufletul, liniştea, onoarea. Nu mai există moneda in care sa-i poata fi achitat pretul tradarii. Se cere insa, fireşte, ca hotărarea sa fie ferma, definitiva. Te declari decedat, primesti a te învoi mortii, desfiintezi orice speranţa/"
Solutia doi:"Zurbagiul. Solutia sta in totala neadaptare in sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are acte in regula, nu e in campul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate goale si o haimana. Trăieşte de azi pe mâine, din ce i se da, din ce pica, din te miri ce. E imbracat în zdrente. Munceste pe apucate, uneori, cand si daca i se iveste prilejul. Isi petrece mai toată vremea in puscarii ori lagare de munca, doarme pe unde apuca. Hoinareste. Pentru nimic în lume nu intra in sistem, nici macar in cea mai neinsemnată, mai pacatoasa, mai neangajantă slujbă. NU,Zurbagiul s-a proiectat (in stil existenţialist) odata pentru totdeauna caine de pripas, capra raioasă, calugar budist cersetor, smintit, nebun pentru (intru) libertate.Un asemenea om, aflat în marginea societatii, e şi el imun: nici asupra lui nu au de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi. Îl pot oricand inchide, harţui, dispretui, batjocori: dar le scapă.Si-i slobod la gura, vorbeste de istov, da glas celor mai primejdioase anecdote, nu stie ce-i respectul, toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte, rosteste adevaruri pe care ceilalti nu-si pot ingadui să le sopteasca. E liber, liber, liber."
Solutia a treia:"Ea se rezuma: in prezenta tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, napastelor, primejdiilor nu numai ca nu te dai batut, ci dimpotrivă scoti din ele pofta nebuna de a trai si de a lupta. Cu cat iti merge mai rau, cu cat sunt greutătile mai imense, cu cat esti mai lovit, mai impresurat ori mai supus atacurilor, cu cat nu mai intrevezi vreo nadejde probabilistică si rationala, cu cat cenusiul, intunerecul si vascosul se intensifica, se puhavesc si se încolacesc mai inextricabil, cu cat pericolul te sfrunteaza mai direct, cu atat esti mai dornic de lupta şi cunosti un simtamant (crescand) de inexplicabila si covarsitoare euforie..... Esti asaltat din toate partile, cu forte infinit mai tari ca ale tale: lupti. Te înfrang: le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. Razi, iti ascuti dintii si cutitul, întineresti. Te furnica fericirea, nespusa fericire de a lovi si tu, fie chiar infinit mai putin. Nu numai ca nu deznadajduiesti, ca nu te declari invins si rapus, dar şi gusti din plin bucuria rezistentei, a impotrivirii si incerci o senzatie de navalnica, dementa voiosie. Solutia aceasta, fireste, presupune o tarie de caracter exceptionala, o conceptie militara a vietii, o formidabila indarjire morala a trupului, o vointa de otel innobilat si o sanatate spirituala adamantină. E probabil că presupune şi un duh sportiv: sa-ti placa batalia în sine — încaierarea — mai mult decat succesul.
Concluzie
Tustrele solutii sunt certe si fara gres."
Cum ar trebui sa fac alegerea potrivita? Pe ce considerente ar trebui sa-mi sustin alegerea?

vineri, 4 octombrie 2013

INCA UN PAS


Încă un pas
Atât de puţine lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici măcar nuci
Ca arborii cu umbră amară
Şi foşnet uşor,
Un singur lucru ştiu să fac
Cu o pricepere extraordinară:
Ştiu să mor.
Nu mă laud,
Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu -
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Şi pornesc astfel încet, un pas,
Încă un pas, şi încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Aşezat somptuos
În al cărţii sicriu.
Nu mă laud,
Credeţi-mă, ştiu să mor
Şi ştiu, mai ales, să înviu,
Dar asta e, bineînţeles,
Mult mai uşor.
Ana Blandiana
Am sa vorbesc zilnic cu tine, pana in momentul in care am sa te pot inlocui cu altcineva care asculta si intelege mai bine decat tine. O sa fie greu asta, asa ca invata-te sa ma mai cazezi o perioada, cat eu caut.
Nu mai am intrebari. Am poate niste mici raspunsuri, dar ele nu conteaza. Pentru ca sunt sigura ca la un moment dat le voi transforma in intrebari ...probabil fara raspunsuri. Invat in fiecare zi. Invat despre mine si ma uimesc cat de repede deprind ce-mi da viata. Ce atatea intrebari?! De ce-uri, fara rost? De ce aia sau cealalta. De aia. Pentru ca asa. Suntem, vai de mine, atat de profunzi si ne evidentiem singuri punandu-ne probleme existentiale, si studiem neintelegand nimic, Kabbalah, Biblia,Coranul sau ma rog psihologia. Avem atat de multe resurse sa intelegem sau sa traim cu neintelesurile noastre. Avem atat de multe resurse sa fim destepti si deosebiti. Suntem atat de banali si monotoni cand incercam sa fim interesanti, frumosi, inteligenti, spirituali. Suntem atat de banali si monotoni cand ne ascundem defectele omenesti si invelim totul intr-o poleiala aurie kichioasa. Suntem atat de prosti ca nu ne putem asuma prostia, uratenia ocazionala, nefericirea, lipsurile. Pot fi bine cu mine doar atunci cand te inteleg pe tine si pe tine. Cand pricep ca nimic din tot ce faci tu, bine sau rau, nu mi-ar putea fi strain. Cand inteleg ca orice defect ai avea tu cu siguranta il pot gasi si in mine. Suntem un TOT. Suntem deosebiti doar pentru ca depunem, fiecare dintre noi eforturi in sensul asta. Pentru ca daca tu esti misto...eu automat vreau sa fiu mai misto decat tine, si altul mai misto decat mine. Nu stiu daca ma iubesc, nu stiu daca voi reusi vreodata sa ma inteleg. Dar stiu ca imi place mult calatoria prin mine, si zi de zi descopar lucruri uluitoare si fascinante. Si tu poti, toti putem. Ne trebuie doar o mica lanterna de bricheta pe care s-o aprindem inspre noi, ochii mari deschisi, suflet(curat-murdar, nu conteaza, suflet sa fie) si NOI. Ma bucur ca am reusit sa stau de vorba cu tine si azi. Ma bucur ca am putut sa-ti zic ceva alb, dupa atata negru si gri.

marți, 1 octombrie 2013

VENI, VIDI, VICI


Azi mohorasc.
Ploua si mi-aminteam cat de indragostita am fost de ploaie.
Mi-am amintit de multele neamintite si nu inteleg de ce e greu sa respir.
NU inteleg de ce e greu sa ma uit in jurul meu si sa-mi impartasesc mie, minunea ce o traiesc. Minunea ce inteleg din cele ce mi le spun, ca o traiesc.
Ploua si ar fi trebuit sa fie senin in sufletul meu. As putea sa dansez , asa cum mi-am dorit...singura, imbratisata de frig si somn, de durere si minune. As putea sa dansez imbratisata cu atat de multe.
Azi mohorasc.
Nu dansez ca sunt iarasi imobilizata de neputintele mele omenesti.
Nu-mi asum nimic. Nu- mi recunosc nici o greseala si nici o pierdere.
Doar stau si picur, pic-pic, venin din afara, in sufletul meu, si din suflet, venin in afara.
Nu urasc. Nu iubesc. Nu rad. Nu plang. Nu dorm. Nu-s treaza. Nu pot. Nu vreau.
Ploua.
Azi mohorasc.
Dar ce misto e ca maine dimineata, voi intelege ce rigiditatea mea de azi nu a putut.
Maine voi intelege ca TRAIESC!