miercuri, 29 ianuarie 2014

Colecţie de fluturi - part 1


Cum reuşeşti de le întortochezi în asemenea mod, de ieşi mereu cu fontanela închisă? Le iei,le suceşti, le uzi cu lacrimi şi cu ce-o mai fi...întorci capul şi le găseşti uscate, curate, scuturate?
Te-am văzut privind-o atentă pe ea, Bambina, cum privea celest, pe sub borurile pălăriei. Am vazut şi eu acelaşi lucru. Seducătoare creatură, atunci când nu-şi propune. De la ea, ai deprins sfioşenia.
Te-am văzut urmarind-o şi pe ea, Steluţa, cum împiedică stângăcii cu atâta nonsalanţă, că nimeni nu ar crede că nu le-a făcut intenţionat. De la ea, ai învăţat naturaleţea.
Te-am văzut urmarind-o pe ea, Alchimista, cum sapă fericirea, tristă şi mulţumită, fericită şi neîmplinită( e oximoron???), de la ea ai învăţat nemulţumirea pentru suficienţă.
De la Sunshine, ai învăţat să primeşti sinceritatea şi iubirea în formă pură. Parandărătul... pe măsură. Că-l cere.
De la el, Motanul, ai luat francheţea şi "Je m'en fiche-ul".
Cu Icar, ai ordonat norii negri, ai învăţat fără să vrei să-i faci curaţi, aşa cum i-ai adorat când te afundai în adancul risipirii lor. Ai învăţat să fereşti privirea confuza şi ruşinată de bătăi de inimă şi neruşinare.
Căt de frumos, simplu si complicat, răvaşitor şi liniştitor, ai învăţat să râzi în hohote, să dansezi în surdinele basurilor, să colecţionezi exemplare superbe de fluturi nemuritori, să iubeşti aripioarele lor colorate şi rănite(uneori).
Hi,hi! Ce colectie grozava!!!

joi, 23 ianuarie 2014

SENZAŢII CU SENSURI


Senzaţii.
Nu sunt încă pregătită să adun la un loc cuvinte "exprimatoare" de filinguri. Le las să aterizeze bolovanos, pentru că aş vrea sa-mi aduc aminte, când voi avea nevoie ...SENZAŢIILE.
Un nou început?Nu! Porii simt doar rămas bun-uri.
Ce grozavă sunt eu!
Ce mândră sunt de mine!
Nici un regret!
Egoismul altruismului.
Oameni deosebiţi!
Mulţumesc-uri neprimite şi primite.
Suflet plin.
Sunt mândră de mine.
Cosmin-uri cât poate cuprinde Universul sufletului şi minţii mele.
Iubire ca şi fundaţie pentru minunile ce vor urma.
Mulţumesc-uri, rămas bun-uri, Cosmin-uri.
Atât de dispersate şi atât de ...pe cale de a fi adunate!
E bine! Atât de bine, încât mi-e teama să le adun pentru că nu ştiu încă ce formă să le dau. E bine şi cu ele dispersate! Nu simt începuturi pentru că nu am încă finaluri.
Fiecare rămas bun, pe care îl simt prin toţi porii e o sursă de bucurie. Bucurie, că pot, că ştiu, că doar eu pot. Şi nu pot întâmplător. Pot cu blândeţe, cu suflet, cu iubire, cu dar, cu îmbrăţişare, cu privire în prezent pentru că viitorul e pentru mine mai grozavă decât sunt, iar eu nu mă vreau încă atât de grozavă.
E bine. E linişte. E asumare. E frumos şi linişte. Nici o negură. Doar Cosmin-uri, oameni deosebiţi ce mi-au dat câte o căramidă, la mână, pentru fundaţie.
Mulţumesc! Mulţumesc ţie că îmi dai şi mulţumesc mie pentru că ştiu să iau.

miercuri, 8 ianuarie 2014

Intuiţie


Intuiţie. Iubesc intuiţia.
Ai intrat în librărie ca într-o cofetarie. Evaluezi cărţile după coperte aşa cum îţi alegi prăjitura după ornamente.
Mă uit la tine cum atingi curajos, cu privirea un titlu, aparent înţelept,cum mângâi învelişul lucios şi colorat. Ţi-e teamă să o deschizi. O priveşti. Doar. Asta pentru că mă observi cu coada ochiului. Ştiu că nu te temi de judecata mea. Tu doar vei fi cumpărătorul unei cărţi bune. E clar asta, pentru amandoi.
Nu-ţi trece nici măcar o secundă prin cap să o deschizi, să arunci măcar o privire spre prefaţă sau pe coperta patru, unde e câte un de ăla ce-ţi dezăvaluie un pic din adevarul cărţii. Nu! Tu esti hotărât!
N-am curaj să mă pun cu tine. De fapt nici măcar nu vreau. Îmi place sa te observ cum îţi joacă ochii în cap la vederea cărţilor frumoase.
Asta îmi place la voi, bucuria cu care evaluaţi. Hotararea cu care vă susţineţi adevarul absolut al evaluării voastre.
Sunt fericită că în biblioteca voastră nu aveţi nici măcar o carte cu miros de hartie stătută şi coperta îngălbenită de vreme. Va ador pentru asta!

duminică, 5 ianuarie 2014

TO DO


Luni.
Începuturi de an, muncă, scoală.
Mă îngrozeşte faptul că de luni va fi necesar să gândesc. Să mă gândesc la lecţiile lu' fii meu şi să-mi reformulez comportamentu' în ceea ce-l priveşte (că a cam frecat menta în vacanţa asta), să-mi regândesc abordările legate de serviciu' vieţii, să fac planurile idealistice pentru tot anu'(pe care evident nu o să le urmez - da' cică dă bine to-do-list la început de ceva).
Gata cu hippy-otismul underground, amorul ghebos cu luna şi platonic cu soarele! Tre'să scot din sertarul cu amintiri masca responsabilităţii, maturităţii şi altor -TĂŢII.
Ne apucăm de învăţat pentru examenul de capacitate(pe sistemul "hai să învăţăm!")sau (unu' învaţă şi al doilea îi mănâncă ficaţii, dacă nu e serios), facem planuri cu fosta consoartă legate de serviciu' vieţii(RE), cu consortu' traducem milele în chilometri şi invers, până om ajunge la abandonul câinelui.
Vălei! Câtor de astea matematico-fizice tre' să le dau contur.(aaa! există şi un examen la fizică-al meu-pe bune!)
Aşadar. Nu ne plângem de plictiseală. Facem di tăti! În ordinea în care or veni, că nu-mi poţi cere mie să le şi echilibrez plus ordonez.
Finalul apoteotic consemnează faptul că Subsemnata vrea să petreacă Revelionul, ce urmează ( peste 360 de zile), în Veneţia(tananana!). Nu cu cine! Soltera-soltera! Aşa că, ne apucăm, io cu mine să strângem bani de gondolă(că ultima dată când am fost n-am avut bani) şi sunt sigură că bagă ăia supra- preţ de Revelion.)
Gata! Mâine vine luni! Ianuarie luni! Iar eu tre' să!

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

The life behind my eyes


Îmi zic ăştia să mă întorc acasă. N-am primit vestea prea bine. Ştiu că ar trebui să-mi fie dor, să freamăt de nerăbdare. Mi-a fost dor. La începutul călătoriei, când totul îmi era străin şi îmi părea potrivnic. Nu mă puteam adapta cu mâncarea, cu camera în care trebuia să-mi odihnesc oasele. Drumurile păreau lungi şi obiectivele de vizitat îmi păreau stranii şi de neînţeles.
Eram bine, până am primit scrisoarea asta. Mă întovărăşisem cu localnicii. Şi chiar de unii dintre ei m-am atasat.
Revenirea acasă, îmi dă un sentiment de panică. A trecut destul de mult timp şi s-au schimbat destul de multe. Sunt convinsă. Aşa cum m-am schimbat şi eu.
Aici, nu e cald, dar e bine. Plouă atunci când trebuie, soarele nu pârjoleşte iar vântul bate atunci când il ceri tu. De asta o să-mi fie dor. De faptul ca aici pot controla fenomenele naturale.