joi, 27 februarie 2014

Nesocoteli


Am scris de-a scrisori zilele astea. Şi atâta ce-am povestit tot felul de manţocării.Grozav îmi mai place să săp în mine şi să-mi redescopăr deja-vu-uri. Mă găsesc o fiinţă tare interesantă. Deacord, că toate "respiratoarele" sunt "în felul lor", dar eu, mă iau la trântă cu orişicare.
Astăzi am reuşit să anulez filingul numărul 6453. Execut un proces de stârpire al fluturilor care-şi pâlpâie aripioarele scofâlcite şi se izbesc de lentilele ochelarilor mei, lăsând urme.Murdărindu-i. Eu sper să nu dureze mult execuţia asta a mea. Am de-a treabă!Cu consoarta, cu consortu', cu clopoţelul, cu sunshine.
Specialistu' ce a început să se ocupe de mine, zice că nu sunt în stare să-mi rezolv problemele, că le "muşamalizez" şi cică subsemnata are corasonul tăieţei.Fierţi. Mă jur, mon cher, că nu-i chiar aşa.Corasonul meu vivir. Şi aşa tre să vivir. Cu "muşamalizări", cu "filingoşenii" ameţite, cu "pufuleţi nocturni", cu lătrat la lună şi stele şi dansuri latino, luni. Oare dacă îi zic specialistului că pretind că fac colecţii de fluturi coloraţi, ca mai apoi să-i stârpesc că au aripioarele leşinate, că lălăi ca lebăda, că pierd păsări, etc, oare nu zice că prind muşte?
Nu dragă! Io sunt mişto! Scriu scrisori 'nteresante, colorez marouri în roz, sentir mucio amor por cine vrea şi vreau şi io, fumez ţigări lungi şi scot fum lung, citesc cărţi explicite pentru că am uitat cum se face. Dansez o rumba pasională cu mine, prin mine şi mai ales pe lângă mine. Pe lângă mine pentru că, Clopoţelul a făcut mare zarvă în ultimul timp. Sunshine pâlpâie nişte stingeri fără logică divină, Bambina gâfâie oboseli sub povara întâmplărilor şi neîntâmplărilor. Iar balerina...pfff...balerina e în cădere, împreună cu mine. Eu pe lângă rumba mea pasională, ea încercând să prindă plasa de siguranţă.
Maine seară rumba pe acorduri de chitară. Fluturaşii cu mine.. Aşa că scrisori, colecţii, specialişti, rumbe şi atât. Suficient. Le păstrez.

joi, 20 februarie 2014

Que sera sera

Întâmplările mele nu se desfăsoară în ani. Nu mi-au trebuit ani şi timp îndelungat să-mi dezgrop comorile. Mi s-au aşternut la picioare şi în faţa ochilor, pregătite gata, să fie culese.

To-do-list-ul meu e tot timpul plin. 1 bifat. 2 bifat. Am mereu ceva de adăugat. Pentru că am atât de multe lucruri de făcut. Atât de multe nefacute. Atât de multe spuse şi vai, câte nespuse. Am şi doruri. Destule. Dar îmi place să le simt cu toată dulceaţa durerii lor.

Vreau poezia mea, vreau cântecul meu, dar nu vreau încă să am cartea mea. Vreau nuvele picante şi scurte, vreau fabule moralizatoare, vreau ghicitori, vreau bancuri, dar cartea mea, încă nu.

Aş vrea să iei de la mine tot. Tot ce-ţi dau. Ia visarea. Ia-mi zâmbetul. Ia-mi nebunia. Ia-mi libertatea. Ia-mi optimismul prostesc, caraghioşenia, penibilul, bucuria şi iubirea pentru fiecare fărâma de viaţă. Râzi de mine, râzi cu mine. Veseleşte-te cu mine. Ia-mi căutarea, ia-mi dorul, ia-mi bunătatea, sarcasmul, isteţimea, prostia.  Ia-mi măcar câte o bucăţică din tot ce-ţi dau, dacă tu nu ai.

Şi ai să vezi că nu e rău să vezi sunete şi să auzi culori. Nu e rău să fii stabil cu instabilităţile tale. Nu e rău să ierţi ca prostul, să-ţi accepţi înfrângerile şi să-ţi înfrunţi spaimele. Nu trebuie să lupţi. Nu e o luptă.

Que sera,sera! Whatever will be, will be.



Încă-mi doresc să învăţ să merg pe bicicletă, să conduc automobilul măcar odată, să înot goală în mare, noaptea, să termin "Jurnalul fericirii" a lui Steinhardt, să văd un film într-o gradină de vară, să merg la zumba, să fie iarăşi vară la mine în curte şi mai apoi toamnă, să-mi culeg strugurii cu cei dragi.



                        


miercuri, 19 februarie 2014

Cântecul Lebedei

Să vezi, să observi, să simți, să înțelegi și să fii ceea ce eşti, atât cât eşti, așa cum eşti, acolo unde eşti, atunci când eşti.
Lebăda cânta pentru prima dată, înainte de plecare. Cânta fericită, pentru că i-a fost promis Tărâmul Fericirii. Da, e cântecul plecării şi cântecul chemării la împreunare. Iubirea ei de pe Pământ moare pentru a face loc celei de dincolo. Şi încercuieşte. Încearcă. În-Cerc.
Alfa şi Omega, naşterea şi moartea, clipa şi eternitatea, fiinţa şi nefiinţa. Adunarea a două puncte este un punct, adunarea a două forţe este o forţa, a două numere un număr, a două fiinţe o fiinţa.
Să te uneşti punct în punct, să-ţi cânţi frumos şi demn propriul cântec, cel al întâlnirii, nu al plecării. Să te fericeşti că ai trăit clipa cât eternitatea.
Perna ta cu pene amestecate, colecţia de fluturi coloraţi, clinchetul Clopoţelului, suspinul, râsul, lacrima,jocul de-a v-aţi ascunselea, sunt cântecul sosirii. Al împerecherii punctului cu punctul, al nefiinţei cu fiinţa.
Să cântăm asadar după reguli Tantra, după pilde creştine spuse mult mai simplu, după sfatul psihologului. Să cântăm asadar. Să fim "profunji" dacă asta ne foloseşte. Nebuni şi antisociali. Revoltători. Să punem în "coşul zilnic" şi în suflet, burţi de râs, "laba gaştii" în colţul ochilor.
Să cântăm asadar. Oricât de prost ar suna. Nu toţi suntem primiţi pe Tărâmul Fericirii. Dar, nu ne putem opri din visare. Nu toţi suntem lebede. Unii dintre noi suntem doar nişte gâşte. Cineva mi-a zis că nimeni nu cântă prost. Just... cântă.

duminică, 16 februarie 2014

Păsări pierdute


Am vărsat norii negri pe pernă. Şi ea, perna, i-a absorbit cu tot condensul şi sufocarea lor. Reumatic. Mi-am compus perna din milioane de pene. Din aripele a sute de păsări. Mi-am asumat uneori asprimea lor şi m-am mângâiat alteori afundându-mă în moliciunea lor.
Nu vreau să dorm azi. Azi nu pot respira pe perna asta. Astăzi, nu mă simt nici măcar întepată de vreo pană scapată nepotrivit acolo.
S-a instalat un soi de rigor mortis, un leşin însângerat. Colcăie şi musteşte condensul şi parcă simt şi un usor miros de mucegai.
Ce diferit şi ireal pare fiecare strat de zi.
Hohotele Arlequinului, lacrima nesinceră a Columbinei şi superficialitatea Pierot-ului. Măşti.
Alergatura Soarelui după Lună şi neînţelesul poveştii lor incestuase
Peştişorul de aur ce te amageşte lăsându-te să-ţi alegi din zecile dorinţe, doar trei, pe care, evident, nu ţi le îndeplineşte niciodată.
Pasărea Pheonix care,cică, renaşte din propria cenusă. Hmmm. Dacă nu e spulberată de vânt.
Atlantida lui Poseidon îndrăgostit de muritoarea Clito. Sau înalturile Luceafarului iubind pe Cătălina.
Greierele şi Furnica, războindu-se pe-un bob fără valoare.
Şi câte straturi ireale de zi. Şi câte îngustări de noapte. Câte poveşti cu măşti şi legende am aruncat în perna mea.
Acum trebuie să mă apuc de ornitologie. Să separ, să aleg fiecare pană. S-o atribui unei pasari. Asta chiar trebuie. S-a amestecat Columbina cu Clito, Greierele cu Poseidon. Şi vai, măcar de-aş putea să le dau un alt sens noilor cupluri. De-aş putea să le împletesc poveşti noi, chiar mai putin grozave decât cele rătăcite. Măcar de-aş putea să le aerisesc, să dispară izul de stătut şi îmbâcseala de mixtură nepotrivită.
Am vărsat din greseală norii negri, pe perna mea. Musteşte sufocându-mi plămanii, săgetându-mi articulaţiile.
Nicicum nu-mi pot sălta capul de aici. Mă vrăjesc poveştile,chiar aşa, amestecate. Mă provoacă să le asez în ordinea lor firescă. Mă ademenesc să învăţ câte ceva despre fiecare pană aruncată neglijent în perna mea.
Iar eu, azi, doar vreau.

joi, 13 februarie 2014

Micuta balerina


Iubesc balerinele. M-a fascinat atat Nina cat si Lily (Black Swan). Ti-am cunoscut dorinta arzatoare de a deveni si tu balerina. Am intuit ca nu va exista un inceput de cariera. Iti lipseau inocenta si gratia Lebedei albe Iti lipseau viclenia si senzualitatea Lebedei negre. Am incercat sa-ti spun asta. M-ai urat atunci, stiu. Am incercat sa te indrum catre un alt rol, poate mai putin important, dar confortabil si in miscare. Stiu, m-ai urat. Ti-ai tras capacul peste tine si te-ai dus. Micuta balerina esuata.
Acum lucrezi la circ. Faci echilibristica pe sarma. E trist ca folosesti mereu plasa de siguranta. Si in pregatirea ta ca balerina ai folosit-o. Eram eu.
Faci echilibristica pe sarma cu plasa de siguranta.Ai fost mereu prudenta.
Am auzit niste zvonuri. Am auzit ca ai deranjat pe cineva din trupa si se aude ca intr-o zi plasa de siguranta o sa dispara. Ca sarma va fi unsa pe la jumatatea drumului. E distanta mare pana jos, draga mea balerina. M-am ingrijorat la auzul acestor zvonuri. M-am gandit reflexiv, la mine. Ca nu-mi mai place sa citesc cu voce tare si stiu ca ma vei ruga sa fac asta pentru ca te vei plictisi in neputinta nemiscarii tale. Ma vei implora sa-ti spun poezii si sa-ti aduc cani cu apa. Asa ca, m-am hotarat sa-ti spun. Sarma va aluneca, plasa va disparea iar tu ai sa cazi. Fa bine si impaca-te cu colegii de trupa. Eu vreau sa plec in vacanta. N-am timp de poezii, de cani cu apa si lecturi pentru tine. Lasa lebedele, lasa baletul si asuma-ti!

marți, 4 februarie 2014

Din colecţia mea de fluturaşi - part II


E frig, Fluturaşi! Frigul ăsta îmi schingiuie pielea, îmi dezarticulează respiraţia.
Mă las însoţită, de tine, creatură paralelă. Mă plictisesc în moliciunea texturii tale de budincă de ciocolată.Şi mă murdăresc. Dar în acelaşi timp e confortabil şi cald. Cald-ul ăla de-mi lipseşte mie.
Mă las încolţită de contondenţa ta. Îmi clocoteşte sângele, îmi articuleză mişcarile şi suflul, dezarticulate de ascuţimea frigului meu.
Mă las copleşită de delicateţea cuvintelor tale, fine cum sunt ghearele motanului meu. Contradictoriu fluturaş! Atât de paralel cu sine şi atât de înlanţuit cu bucaţi din mine.
Mă las copleşită de frig. Mă împrietenesc cu el, pentru că nu am cunoscut starea intermediara, între el si flacări. Prefer şicanele lui(în ciuda poliartritei mele). Nu mi-e dor nici o secundă de pârjolul usturător din adândurile mele.
Fluturaşi frumoşi şi mulţi.Moi ca o budincă de ciocolată, mai ascuţiti la limbă decât orice sabie cu două tăişuri,elastici, superficiali şi geniali, modelanţi, cerşetori, laşi. Căte poţi găsi în şi printre filele unui fluture mare şi special! Toate culorile si tarele pe care le găsesc şi în mine. Tot focul şi tot frigul.
O colecţie întreagă. Un fluture mare cu multe aripi, ce'mi completează văgăunile sufletului.
Un balamuc sofisticat, simplu şi complicat. Un balamuc adorabil, format din mine şi creatura paralelă ce deţine adevarul pe care ştiu că-l voi stăpâni.Nici mai devreme. Nici mai târziu.

Clepsidra


O clepsidră am să-ţi dăruiesc
de Crăciun!
Pedeapsă-
Că nu m-ai iubit.
Te blestem
Să o întorci mereu
Şi să-mi vezi chipul
Pe fiecare fir de nisip,
Încremenit acolo
Pentru totdeauna
Te blestem
Să numeri fiecare fir de nisip
Care cade
Mereu, mereu
Ca şi cum ai număra
Fiecare clipă,
În care m-am gândit la tine
Nu vei suporta!
O vei sparge!
Şi mai bine...
Mă voi împraştia
În camera ta
Ca un fum
Al unui foc mare
Şi voi rămâne acolo
Să te chinui
Să mă rogi să plec!
Să te înăbuş
Să mă implori să te eliberez!