duminică, 29 iunie 2014

Ison


Te acompaniez pâna la capătul drumului. Plutind, zburând, ori cu tălpile arse, îţi ţin isonul încercând aceleaşi sunete.
Nu-mi iau pauză de respiraţie, pentru că nu ştiu cum aş putea să o fac singură,neacompaniată la rându-mi.
Nu-ţi judec melodicitatea, pe alocuri scârţâindă. Mimez aceleaşi scârţâituri, pentru că, atunci când o fac, mai răsare un soare.
Şi, da! Ştiu că-i în natura lui să şi apună. Şi, da! Ştiu că adâncind studiul asupra fenomenului, tai trei vene de pe lista sistemului vascular.
Eu nu ştiu să o fac altfel. Însoţesc, joc, mimez.
Şi, da! Fericită mi-e judecata când nu cercetez. Şi nu cred nimic. Doar fur copilareşte, câte o zarzără din copac şi poate că uneori, mai rup câte'o floare.
Şi cânt cu ritm alert, şi cu vocea mea, cântece fără melodie. De călătorie.
Ştii ce nu'nţelegi? Că sunt aproape fericită, aşa.
Îmi asum acompaniamentul pâna la un capăt de drum. Plutind, zburând, ori cu tălpile arse.
Nici nu aş şti cum să o fac altfel.
P.S. Drum bun, cu mine alături!

Te acompaniez pâna la capătul drumului. Plutind, zburând, ori cu tălpile arse, îţi ţin isonul încercând aceleaşi sunete.
Nu-mi iau pauză de respiraţie, pentru că nu ştiu cum aş putea să o fac singură,neacompaniată la rându-mi.
Nu-ţi judec melodicitatea, pe alocuri scârţâindă. Mimez aceleaşi scârţâituri, pentru că, atunci când o fac, mai răsare un soare.
Şi, da! Ştiu că-i în natura lui să şi apună. Şi, da! Ştiu că adâncind studiul asupra fenomenului, tai trei vene de pe lista sistemului vascular.
Eu nu ştiu să o fac altfel. Însoţesc, joc, mimez.
Şi, da! Fericită mi-e judecata când nu cercetez. Şi nu cred nimic. Doar fur copilareşte, câte o zarzara din copac şi poate că uneori, mai rup câte'o floare.
Şi cânt cu ritm alert, şi cu vocea mea cântece fără melodie. De călătorie.
Ştii ce nu'nţelegi? Că sunt aproape fericită, aşa.
Îmi asum acompaniamentul pâna la un capăt de drum. Plutind, zburând, ori cu tălpile arse.
Nici nu aş şti cum să o fac altfel.
P.S. Drum bun cu mine alături!

sâmbătă, 28 iunie 2014

Contemplare


Naiv, i-am altoit privirii tale, pedeapsa abisului ce l-am găsit în ea.
N-am înţeles de ce a trebuit să o porţi în (cu) aparenţa fermoarul tras peste bagajul tău.
Tu mă mârâi de dinăuntru cu plăcerea/durerea şi nevoia de-a mă urâ doar pentru că te văd.
Mă vezi şi tu.
Disconfort şi lătrat de autoaparare.
Naiv, îţi iert privirea glaciară, şi mă mut deasupra ta, încercând să-ţi înţeleg undele însângerate de autopedepsire. Şi sensurile.
Ce teatru trist e pe pielea ta.
Ce pojghiţă perfect emailată şi însăpăimântător de nepenetrantă se aşterne privirii mele, naive.
Eu nu pătrund cu mintea decât mi-e mie dat, să vreau să văd.
Am altoit privirii tale, naivul meu adânc, adevarat şi descoperit.
Am privit ani lumină, fermoarul tras peste bagajul tău, numărând dinte cu dinte, măsurând în clipe adevarul din spatele lui. Cu speranţă.
Am ascultat mârâitul duşmănos cu mine şi am ales să privesc sângele din buzele ce mă urau, arcuirea lor şi febra nervoasă ce pronunţau lătrat atât de fals.
Am privit pielea emailată, din toate unghiurile , căutând o nişă, apoi abandonând în aşteptare.
E fascinantă planarea ta. În tine şi doar în tine. În mine şi doar pe lângă mine.
Ador misterul poleielii tale, gheaţa din priviri şi bagajul impresionant de poveri.
Ador să privesc, arzându-mi ochii, spre febra nervoasă din adevarul ascuns.

miercuri, 25 iunie 2014



Mă văd ieşind acelaşi eu, din mine.
Cotind multiplele bariere.
Nu pot nega nici mine-le, nici eu-l, dar nici iesirea.
Oricât m-aş lăsa neadulmecată, mă adulmec şi mă înfloresc şi tresar întotdeauna când mă simt. Pe mine.
Mă deschid mie, petală cu petală.
Mă simt vibrând, fiecare undă a fiecărei frunze plesninde în verdele ei.
De ce m-aş ocoli, mă întreb pe mine, ocolindu-mă?
Mă neg şi mă aprob. Şi intru şi ies. Şi plâng atât de puţin(pe lângă) şi din ce mai puţin (înăuntru).
Şi văd prin mine atâta istorie cunoscută şi necunoscută.
Atâta început de vară ameţitor şi căutator.
Atârnare oglindită-n milioanele de fire de iarbă.
Cu precizie logopedic-sacadată, îi răspund fiecărei fibre din mine, ce găseşte să mă întrebe, că ZBOR.
Şi văd ieşind acelaşi eu, demult pierdut, din mine.

luni, 23 iunie 2014


Nu-i chin mai frumos şi constructiv, ca ăla în care îţi picuri lacrimi de timp. În timp ce încerci să aşezi biscuiţi, folosindu-i pe post de tablou, al chinului tău, de azi.
Parcă n-are farmec, o tortură, dacă pe lânga şiruri de "de ce-uri?", lacrimi, muci şi rimel pe perna şi obraji, nu asculţi o tristă melodie, ce parca-i scrisă pentru tine. Nu bei scuturându-te, o ţuică mică şi înţepătoare, nu te împiedici prin casă, urându-ţi viaţa.
Umbli în dulapul cu dulciuri al copilului şi găseşti biscuiţii. Şi te apuci să-i desăvârşeşti într-un domino monocolor, dintr-o coada - într-un cap.
Batista-i plină, şi-i singura ce-o aveai prin casă. Prea mare-i lenea, pentru a parcurge un drum spre şerveţelele din bucătărie. Şi atunci. Simplificam. Secăm canalele eliminatoare de secreţii, dansăm un sold pe poezia muzicală, şi bem o ţuică pentru înveselire. Şi bobârnăceşti dominoul de biscuiţi. Uite! Privit din unghiul ăsta, nu are sens, pare imposibilă şi ireparabilă, dărâmătura. Din unghiul celălalt, se văd micuţe găurele(din biscuiţi), prin care pătrunde câte-o mică luminiţă. Dar de aici, privind, se văd doar nişte biscuiţi împrăştiaţi haotic şi la nelocul lor, pe biroul din dormitor.

luni, 2 iunie 2014

Eu/Nu


Eu nu pot respira adieri unduitoare.
Eu zgârii tastele, cu sunet de peniţă.
Ca un dârz începător de abecedar.
Moale şi aproape invizibil.
Apăsat, lăsând dâră de cerneală, pe care o însir mai apoi cu mâneca de la cămaşă.
Alineate citeţe, terminate indescifrabil.
Eu ştiu să las cuvinte printre rânduri. Pe acolo respiră sufletul meu.
Printre toate rândurile scrise şi printre toate rândurile trăite.
Sacadez deşănţat, nearticulate onomatopee. În mintea mea.
Înot în ele, cu gura arzându-mi de greutatea nespuselor.
Mă mişc aleatoriu, fugărită de mine, printre toate răsuflările.
Şi vreau. Da, vreau! Cu o dorinţă înspăimântătoare, devastatoare , răvăşitoare, să le îmbrăţişez pe lângă ...buzele'mi vibrând cuvânt.
Eu nu strivesc nici o corolă.
Eu înăbuş aureole, nimburi, de frica furtunii şi a curcubeului.
Eu zgârii şi înăbuş şi tac.
Tac cu cea mai zgomotoasă putinţă. Tac nedirijat. Aleatoriu. Dezmembrat.