marți, 21 aprilie 2015

Deficit


Tectonic se mişcă noiane de răbdări
cu nerăbdarea de a cerne printre ele
elementare susţineri
de vise desarte.
Am rătăcit un cercel într-o linişte de noapte.
Se-ascunse ascet într-un loc neştiut.
Cu el, răvăşii miraculoasa iubire,
în mii de iubiri felurite.
Cum, Doamne, pierdui orice simţ de a şti, când-unde, cum-ce, cine, caută negăsirea pierdutelor?
Mişc degete moarte ca un prestidigitator amator.
Levitez simţuri, de jur împrejurul smititelor gânduri.
Mă omor şi mă-nvii, smulgându-mi linişti, una câte una.
Pântec nebun! Curentezi trup amorţit, cu ideea tâmpită de-a gasi cercelul pierdut,
într-o linişte de noapte.
Iubesc nesfârşit neliniştea subterană, a negrului Hades.
Clamoare spre stele
Miraj spre pământ
Ne-magie şi magic în miezul adâncului fiert
de-atâtea spaime
de a pierde.