miercuri, 24 iunie 2015

Frânturi

Am frânt clipele în miliarde de bucăţi, îmbucăţindu-le în miliarde de frânturi de bucăţi.
Iar şi iar şi iar şi iar.
Cutia de mi le adăpostea, pe toate, ELE, şi-a pierdut colţurile, pereţii şi rotunjimile(ulterioare). Nu are capăt, nu are început.
Se izbesc între ele, Doar. Pantomimic şi psihotic.
S-au răstocit printr-o exasperantă dispariţie.
Cum să convii să intri printre ele?
Şi nu de teama de fi lovit în busculada frânturilor. Ci de certitudinea risipirii tale definitive. Într-un neant oarecare, de orişiunde.
Am frânt în miliarde de bucăţi desperecheate, toata lumina licuriciană. Am lăsat să se prindă-n mână cu ele, tenebre abisale văgăuni.
Am frânt în miliarde de bucăţi iubiri reale, în miliarde de clipe minciuni reale.
Am frânt casant tot ce a fost elastic vreodată în mine.