luni, 28 septembrie 2015

It's Sunny - The Fat-Lady Graduate


Tașa a terminat facultatea.
"La zi"-cum îi place ei sa zică. Toți colegii ei au terminat-o. Pentru că era o facultate terminabilă pentru toți. 
S-a văzut cu diploma între degete şi s-a bucurat.
Gândul la cum va ajunge ea în sat şi cum o să le zică ea tuturor, insinuîndu-se "întâmplator", pe toate ulițele: "fată, m-am făcut...."  
"Ce, fată?"
Tașa ședea pe-o băncuță din parcul de lângă universitate şi se întreba în sinea ei, contrariată (oarecum), dacă le poate spune fetelor că s-a facut politehnică
"Da, aşa le spun!" 
Era complicat să-şi gestioneze sentimentele ce îi răscoleau căpșorul şi sufleţelul plin de emoţii.
Recunoștea în sinea ei că-i era dor de-o horă la balul din sat. Că-i ardeau călcâiele s-o joace Paulică, o sărbă moldovenească.
Paulică, era plecat în străinătate. L-a iubit mult şi i-a încredințat fecioria ei, când s-au nimerit amândoi acasă. El în vizită la bunici, ea în vacanţa de dinaintea facultăţii.
N-a mai căutat-o niciodată de atunci. Dar cu munca lui, mai greu. "Oi vedea eu! Mi-a zis sor'mea, că vine şi el în vara asta la bunică-sa." 
Apoi se gândea că daca se cade, ca ditai politehnica, să meargă la horă. Și vălei, câte frământări de astea! 
Tașa ședea pe băncuță, fericită. Tașa era mândră absolventă de facultate. Ea se gândea la Paulică şi la invidia pe care o s-o stârnească prin sat. 
Tașa își scoase covrigul din poşeta. Tașa era fericită. 

duminică, 27 septembrie 2015

Rain - The Fat-Lady in the middle of nowhere


Ploua infernal. Continuarea lui Stănescu e legată de iubirile din mansarde. Dar nu.
Taşa privea de la fereastra etajului doi, la ploaia ce-i uda rufele întinse în grădina din faţa blocului. Jinduia iubirea poetică ce i-ar fi întrerupt privitul tălâmb spre cearșafurile întinate.
Mișa era iar în deplasare. Oricum nu s-ar fi dus să le strângă, pentru că nimeni şi nimic nu l-ar fi putut urni din faţa Sistemului Home Cinema, proaspăt cumpărat.
Iubirea ei virtuală era prea departe. Știa că un cuvânt şi ar fi fost suficient ca el să-şi umple brațele cu bluziţele copilului, chiloţii ei din dantelă şi feţele ei de pernă. Dar nu-l ruga. Funcţiona până şi în imaginaţia ei, certitudinea că s-ar fi oprit ploaia până ar fi ajuns el. 
Şi Taşa făuri un plan ad-hoc şi instant: "Le las acolo. Se opreşte ploaia și ele rămân în continuare acolo. O să pară că abia le-am spălat. Ehhh, mamaie mă spăla cu apă de ploaie pe cap şi tare curat îmi făcea părul." 
Şi plecă de lângă fereastră.
Aruncă o privire spre dormitorul Pușei. Dormea. "Ooo, ce frumos doarme! Azi la gradi a fost fenomenală! A recitat Cățelușul şchiop şi toate mămicile plesneau de invidie privindu-mă. Şi fireşte că m-am umflat în pene. Că e a mea." 
Se îndrepta apoi către chiuveta plină cu farfurii. "Uf! Şi a invitat aseară, Mişa, colegii şi au făcut un mare tămbălău." 
Taşa spăla farfurii şi încerca a gândi. 
Pe fundul castronului de porțelan rămăseseră câteva bucăţi de piept de pui şi roșii şi un pic de năclăială de maioneză. În coşulețul de nuieluţe de la naşa, parcă dormitau, nefericite, vreo doua cornuleţe îmbibate în pudra zahărului. 
Taşa lăsă farfuriile. 
Ploua infernal. Mișa era în deplasare. Pușa dormea. Iubi era offline. Tașa mânca nostalgic, resturi de la petrecerea lu' bărbată-su' de aseară.
Iar noi ne iubeam prin mansarde.