duminică, 27 septembrie 2015

Rain - The Fat-Lady in the middle of nowhere


Ploua infernal. Continuarea lui Stănescu e legată de iubirile din mansarde. Dar nu.
Taşa privea de la fereastra etajului doi, la ploaia ce-i uda rufele întinse în grădina din faţa blocului. Jinduia iubirea poetică ce i-ar fi întrerupt privitul tălâmb spre cearșafurile întinate.
Mișa era iar în deplasare. Oricum nu s-ar fi dus să le strângă, pentru că nimeni şi nimic nu l-ar fi putut urni din faţa Sistemului Home Cinema, proaspăt cumpărat.
Iubirea ei virtuală era prea departe. Știa că un cuvânt şi ar fi fost suficient ca el să-şi umple brațele cu bluziţele copilului, chiloţii ei din dantelă şi feţele ei de pernă. Dar nu-l ruga. Funcţiona până şi în imaginaţia ei, certitudinea că s-ar fi oprit ploaia până ar fi ajuns el. 
Şi Taşa făuri un plan ad-hoc şi instant: "Le las acolo. Se opreşte ploaia și ele rămân în continuare acolo. O să pară că abia le-am spălat. Ehhh, mamaie mă spăla cu apă de ploaie pe cap şi tare curat îmi făcea părul." 
Şi plecă de lângă fereastră.
Aruncă o privire spre dormitorul Pușei. Dormea. "Ooo, ce frumos doarme! Azi la gradi a fost fenomenală! A recitat Cățelușul şchiop şi toate mămicile plesneau de invidie privindu-mă. Şi fireşte că m-am umflat în pene. Că e a mea." 
Se îndrepta apoi către chiuveta plină cu farfurii. "Uf! Şi a invitat aseară, Mişa, colegii şi au făcut un mare tămbălău." 
Taşa spăla farfurii şi încerca a gândi. 
Pe fundul castronului de porțelan rămăseseră câteva bucăţi de piept de pui şi roșii şi un pic de năclăială de maioneză. În coşulețul de nuieluţe de la naşa, parcă dormitau, nefericite, vreo doua cornuleţe îmbibate în pudra zahărului. 
Taşa lăsă farfuriile. 
Ploua infernal. Mișa era în deplasare. Pușa dormea. Iubi era offline. Tașa mânca nostalgic, resturi de la petrecerea lu' bărbată-su' de aseară.
Iar noi ne iubeam prin mansarde.