vineri, 6 noiembrie 2015

A buzzard took a monkey for a ride in the air


Pasărea oarbă. Plutea în extaz deasupra a tot ceea ce a fost şi nu părea să mai fie.
Un efect al orbirii era. Știa că n-o să mai vadă niciodată, aşadar, care era rostul realității trecute? Orbise fericită şi-n extaz.
Greierii și furnicile ce-i fuseseră hrană, în timpuri ce ochii îi luminau, erau acum mâncare carnivoră pentru ulii şi alte răpitoare. 
Pasărea oarbă era vegan.
Mânca extazul întunericului de care se bucura, luând în greutate, greutăţi, întâi în ghearele încleștate în zbor, apoi în abdomenul sleit de orbire. 
Niciun obstacol în calea ei. Un întuneric extaziant, fără culoare şi trecut. 
Pasărea oarbă, uitase de puiul ce a fost. Trecea pe lângă puii cu care se alergase prin văzduhuri, cu care mergea la furat de seminţe de floarea soarelui prin câmpii. 
Miros de feromoni îi intraseră în ochi şi picături de ploaie îi spălaseră fârtații din pictograma ce-o avuseseră la căpătâi. 
Greierii şi furnicile, din muşuroaie şi ierburi, sclipeau cu fărâmi de viaţa, scoțând sunete mute şi târâituri de S.O.S. Mănâncă-ne, strigau! Îmbogățește-ti plasma cu noi. 
Pasărea oarbă se-însingura în extaz, comunicând prin feromoni, inexistenţa realității ce a fost, si de altfel mai era, dar n-o vedea. Pasarea oarba.